Primul autobuz, o diligenţă cu abur, prevăzut cu 18 locuri şi 6 roţi, a fost inventat în anul 1830 de Sir Goldsworthy Gurney
din Anglia. El l-a condus personal în cursa inaugurală dintre Londra
şi Bath, pe o distanţă de 130 de kilometri. Această primă cursă s-a
bucurat de un asemenea succes, încât în mai puţin de un an se înfiinţa
prima cursă regulată între Gloucester şi Cheltenham, care transporta
pasagerii cu ajutorul a trei diligenţe cu abur de-ale lui Gurney.
Asemenea tuturor autobuzelor primitive,
invenţia lui Gurney era în principal un camion modificat – o caroserie
greoaie montată pe un saşiu de camion motorizat. Acest hibrid, lipsit
de eleganţă, dar practic, se regăseşte şi în prezent sub forma
autobuzelor de scoală, care sunt concepute pe baza unui saşiu ranforsat
de camion.
Copiind şi rafinând modelul britanic,
germanii au pus în circulatie în anul 1895 un omnibuz cu opt locuri,
acţionat prin intermediul unui mic motor monocilindric cu ardere
internă. Acesta reprezenta o îmbunătăţire semnificativă din punctul de
vedere al vitezei şi al manevrabilităţii, însă era încă departe de
ideal. În acea vreme, autobuzele erau mari şi greoaie şi se deplasau
anevoios chiar şi pe un drum drept, neted, fără să execute niciodată
viraje bruşte (ca nu cumva să se rastoarne) sau să urce pante (din
cauza opririi inevitabile).
Cel mai avansat autobuz al perioadei a provenit din atelierele lui Gottlieb Daimler, inventatorul carburatorului
(ce a facut posibilă funcţionarea primului motor pe benzină de turaţie
înaltă) şi unul dintre precursorii erei automobilului. După ce şi-a
dedicat peste două decenii de viată perfecţionării automobilului,
Daimler a prezentat în 1903 un motor cu patru cilindri şi opt
cai-putere, angrenat de o cutie cu patru viteze. În doi ani, autobuzele
germane străbăteau fără probleme drumurile şerpuitoare şi muntoase,
tractând de asemenea rulote cu pasageri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu